FORUMUL VEHICULELOR
Forumul pasionatilor de trenuri
Zapada din ianuarie, o aventura pentru fotografi
Cu siguranta, una dintre cele mai grele meserii din lume este aceea de feroviar, fie ca vorbim de mecanici de locomotiva, revizori tehnici de vagoane, impiegati sau agenti de la linie. Iarna cu zapada, viscolul si celelalte "cadouri" ale anotimpului rece transforma o meserie grea intr-una incredibil de grea.
Desi aveam examen a doua zi, mi-am dat papucii cu crema sa fie cat de cat 
rezistenti la stratul de zapada consistent din traficul pietonal bucurestean si am pornit in Gara de Nord sa... inghet alaturi de ceilalti feroviari. Ei bine, in doar 3 ore in care totusi m-am miscat si ma puteam retragea cand si cand sub acoperisurile peroanelor Garii de Nord, am devenit o fiinta incremenita la maini si la picioare, cu frigul in oase si in muschi, cu bocancii uzi si cu mintea... putin zis... inghetata. Dar cei care lucreaza in slujba caii ferate cu al lor program de 8-10-12-14 ore? E de-ajuns sa petreci o singura zi din aceasta cum a fost 25 sau 26 ianuarie 2012 si nu-ti mai trebuie nimic.
Si totusi, trenurile circula foarte greu, macazurile se incapataneaza sa raspunda corect la comenzile electrice, gheata si zapada formeaza obstacole serioase in calea gigantilor de fier si totul se transforma in zeci de minute sau chiar ore pierdute in ger de catre calatorii dornici sa ajunga la casele lor. Nu spun asta din perspectiva omului care sta in spatele ecranului de calculator, ci o spun din perspectiva calatorului caruia ii intarzie la plecare trenul cu care ar trebui sa ajunga acasa dupa zeci de zile de stat departare, din perspectiva calatorului care se bucura de un aer cald in compartiment, din perspectiva calatorului care AJUNGE, IN SIGURANTA, la casa lui. Aaa... si din perspectiva pasionatului care se duce la urma trenului si admira minute la rand suluri de zapada facute praf in urma Trenului InterRegio 1653, Bucuresti Nord -- Vatra Dornei Bai.
In conditiile in care vremea de afara nu-ti permite sa te deplasezi pe propriile 
picioare nici cateva sute de metri... trenurile, cum-necum, iti fac cale prin vremea cumplit de naprasnica si, comandate de oameni priceputi si cu simt de sacrificiu, fac ce stiu ele mai bine: sa mentina vie miscarea in aceasta lume flamanda de miscare!
Fotografii si text: Mihai Tudosa